Nu pot spune despre mine că ador ordinea și planurile. Le-am simțit mereu drept unele dintre cele mai mari provocări pe plan personal. Dar pe măsură ce mi-au crescut responsabilitățile, am realizat că funcționez chiar mai bine dacă am un plan și îl urmez. Autosabotajul este cealaltă parte a ecuației care mi-a complicat existența, până când am început să-l surprind și să-l înlocuiesc. Îți explic imediat la ce mă refer.
Eficiența
Îmi place sentimentul de a crea un plan. Claritatea care ți-o oferă, felul în care rațiunea zbârnâie să găsească cele mai bune soluții, ca și cum ar face un puzzle.
Mă pricep la conceput planuri pentru că știu care este scopul: să fiu cât mai eficientă. Dar provocarea cea mai mare, este să mă țin de ele. Să perseverez și după 3 zile, când entuziasmul și avântul scad în intensitate. Atunci e momentul să am încredere în planul meu, și să mă las în mâna sistemului conceput de mine, pentru nevoile mele. Așa cum o să reușești și tu.
Ne place “haosul controlat”
Nu reușesc mereu, recunosc, și cred că îmi place prea mult senzația de “haos
controlat”, în care știu per ansamblu ce am de făcut, și prioritizez în funcție de ce
am chef sau “inspirație” pe moment. Cred că mulți artiști și artizani ca noi înțeleg această senzație. Este “libertatea” pe care ne-o oferă faptul că lucrăm din pasiune și nu simțim că avem ceva de pierdut atunci când facem ceva ce ne place.
Dar din păcate, asta este o iluzie. O iluzie, pe care ne-o tot spunem și am ajuns să credem în ea.
Știi de ce nu prea reușești să te ții de un plan pentru afacerea ta creativă?
În spatele “libertății”, este defapt o teamă. O frică pe care am îmbrățișat-o la un moment dat, inconștienți. Pe care am îmbrăcat-o într-o haină frumoasă pentru că ne-a creat sentimentul de siguranță.
Dar acum, fugim de responsabilitatea unui plan pentru că:
Nu vrem să ne vedem pasiunea ca pe o afacere. Nu de-adevăratelea…
Am amânat până acum să vorbesc despre acest lucru, pentru că este unul dintre cele mai grele adevăruri, pe care nu vrei neapărat să le recunoști. Nici celorlalți, dar mai ales ție însăți.
De aceea amâni, de aceea eviți sau eziți, de aceea te blochezi ca apoi să te forțezi să te deblochezi doar când nu ai de ales. De aceea poate dura ani de zile până când vezi rezultate cu adevărat.
Pentru că dacă ți-ai vedea pasiunea creativă ca pe o afacere, ți-e teamă că o vei pierde sau o vei perverti în ceva urât care nu-ți va mai aduce bucurie, fiindcă o vei face pentru bani.
Dacă ce ai citit acum ți-a apăsat un buton, te-a răscolit, te-a întristat sau ți-a trezit un refuz puternic, dacă ai simțit orice emoție intensă, e posibil ca afirmația de mai sus să fie adevărată și pentru tine.
Înainte să mergem mai departe, vreau să știi că e perfect normal să-ți fie teamă de felul în care ți s-ar schimba pasiunea de a crea, în propria afacere.
Dar motivul pentru care nu trebuie să-ți fie teamă, e pentru că pasiunea evoluează o dată cu tine. Crește o dată cu tine și se transformă o dată cu tine, pentru că prima simbioză pe care o simți, e între tine și inima ta creativă.
Imaginează-ți acum că ești la o răscruce de drumuri și trebuie să te decizi pe unde o iei. E o decizie importantă, e o acțiune pe care trebuie să ți-o asumi, pentru că de această decizie depinde ritmul în care îți vei dezvolta afacerea creativă.
E momentul să te hotărăști ce drum iei:
- Să-ți păstrezi pasiunea creatoare doar pentru tine, ca hobby.
Sau
- Să-ți accepți pasiunea ca pe o afacere.
Varianta 1 e simplă, e confortabilă. O cunoști. Poți avea afacerea creativă și ca hobby, cu un ritm în care nu pui presiune pe cât vinzi, nu te stresezi dacă vinzi doar ocazional și bineînțeles, nu depinzi financiar de vânzările pe care le faci.
Varianta a 2-a înseamnă să-i conferi pasiunii tale creatoare puterea de a-ți fi sursă de trai. Este o responsabilitate enormă, o binecuvântare și o greutate mare care îți atârnă pe umeri, în același timp.
Succesul sau eșecul, țin doar de tine și de felul în care îți vei gestiona pasiunea. Ca varianta 1, sau ca varianta 2.
Poți începe cu varianta 1, ca apoi să evoluezi la varianta 2, pe măsură ce prinzi curaj. Eu așa am făcut pentru că am bâjbâit mulți ani pe cont propriu, încercând tot felul de variante. La tine nu va dura așa de mult, doar ești în Atelier!
Alegând varianta a 2-a, o poți face ordonat, cu planuri, strategii, legal, cu multe încercări, greșeli, lecții învățate și îmbrățișând adevărata libertate, cea oferită de încrederea în forțele proprii. În faptul că tu iei deciziile care îți aduc bunăstarea zilnică.
Desigur, miza e mai mare, pentru că beneficiile sau consecințele se pot revărsa atât asupra ta, cât și asupra familiei tale apropiate, prin abundența sau lipsa banilor.
De aici vine și frica: teama de eșec, în care tu ești unicul vinovat. În care nu poți da vina pe altcineva. Și în care vei avea ocazional gânduri că nu ești de ajuns, că nu ești în stare să îți asiguri propria bunăstare și să fii în controlul vieții tale. Dar vor fi doar gânduri trecătoare, pentru că te vei gândi și la toate deciziile bune, la viața pe care ți-ai construit-o și la clienții mulțumiți care sunt pe zi ce trece tot mai mulți în jurul tău.
Nimeni nu zice că e ușor.
Aceste gânduri, au potențialul să te paralizeze. Le cunosc, îmi rulează și mie în
cap. Mereu. Dacă le vei da putere, vei amâna mereu și mereu posibilitatea de a reuși cu adevărat. Vei eșua înainte de a face ceva propriu-zis. Adică te vei fi sabotat, fără să-ți dai seama.
Auto-sabotaj
Auto-sabotajul este piedica pe care ne-o punem singuri. Este piciorul de pe frână. Este defapt, un mecanism subtil de apărare, menit să ne ferească de pericole, unde eșecul, așa cum ni-l definim singuri, îl resimțim ca pe o formă de pericol. Așa suntem construiți biologic, așa am învățat indirect din exterior. Să ne ferim de durerea fizică și psihică.
Nu e de mirare ca ai tot așteptat și sperat să vină un moment potrivit. O serie de căsuțe pe care să le bifezi sau o plasă de siguranță pe care să o așezi cu grijă în jurul tău. Ești precaut. Ești calculat. Nu te arunci cu capul înainte fără să îți cunoști șansele de succes.
Dar am o veste bună și proastă în același timp.
Nu există un moment perfect potrivit să îți lansezi o afacere. Există doar momentul, în care tu, te hotărăști să ai încredere în tine. Să crezi în tine, în visul și pasiunea ta. Şi în capacitatea ta de a face faţă provocărilor care vor veni.
Când iei decizia de a-ți construi o afacere din pasiunea ta, tot ce se întâmplă de aici
încolo, trebuie să aibă ca țintă, succesul așa cum ți-l imaginezi. Ai curaj, perseverență și dedicație. Ai deja toate calitățile, toate instrumentele necesare pentru a avea succes. Știu asta, pentru că am ajuns aici împreună și este o răscruce importantă de drumuri. Când tot ce ai învățat până acum, se așează într-un plan, în acord cu viziunea ta.
Dacă ți-ai dorit o plasă de siguranță, aceasta este!
Ți-ai împletit-o singur din răbdarea ta, pasiunea și încăpățânarea de face în fiecare zi încă un pas înainte.
Acum e rândul tău!
Pasul 1 – Gândește-te la cum te face să te simți ideea de a face un plan. Notează toate cuvintele care-ți vin în cap, fix așa cum vin. Nici una nu e greșită!
Pasul 2 – Gândește-te la cum te face să te simți ideea de a urma un plan pe care ți l-ai făcut. Notează toate cuvintele care-ți vin în cap, fără să le judeci, să le zici că nu au ce să caute în capul tău. Au venit, scrie-le.
Pasul 3 – Acum uite-te la răspunsurile tale și observă unde apare autosabotajul. Frâna. Amânarea. Îndoiala. Așa apare și în timp ce lucrezi sau creezi. De acum înainte vei observa autosabotajul exact când apare, pentru că acum l-ai identificat în emoțiile tale.
Acum nu te mai poate controla pentru că o să-l vezi când își scoate capul la iveală. O să-l vezi când va încerca să te oprească din a face acel lucru care contează pentru tine și afacerea ta!
Ai făcut o treaba grea dar foarte folositoare. Mergi mai departe la următoarea Activitate!
