*articol scris în august 2018.
Aducerea unui copil pe lume îți poate deschide o poartă a sufletului în care, poate pentru prima oară în viața ta, te simți copleșită de o forță nemaipomenită: nevoia interioară de a-ți îmbrățișa propria Creativitate.
Ea te ghidează cu blândețe în toate momentele de bucurie și tristețe. Pentru ca apoi, în anumite situații extraordinare, ea să devină forța salvatoare ce te scoate cu o mână fermă și puternică, din brațele depresiei, singurătății și fricii, emoții ce te năpădesc atunci când doar ce ai devenit proaspătă mamă.
Maternitatea, îți oferă provocarea de a-ți descoperi o nouă latură a feminității: creativitatea.
Universul tău se contopește cu cel al copilașului şi simți un impuls acut (și o responsabilitate), de a i te dedica total, trup și suflet, până la nivelul în care, uneori riști să te pierzi în valurile acaparatoare ale bebeluşiei și maternității.
Procesul este lung, iar pe nesimțite, te trezești uitându-te în oglindă, întrebându-te cine ești?
Chemarea creativității
Momentul în care ai această revelație, ai ajuns în fața unei răscruci.
Înțelegi că viața ta s-a schimbat pentru totdeauna, îți accepți noul rol de mamă, dar simți o nevoie intensă de a fi tu însăți, autentică și sinceră, măcar pentru câteva clipe.
Fără să-ți dai seama, noul tău sine îți dăruiește posibilitatea de a-ți descoperi talente noi, sau de a reveni la pasiuni vechi, din copilărie.
Astăzi îți vorbesc despre partea creativă care se trezește în femei o dată cu momentul în care devin mame.
Mame curajoase și cu imaginație, care și-au descoperit forța interioară de a ieși din sentimentele de copleşire și epuizare, atât de prezente în primii doi ani cu un bebeluș.
Soluția lor, este Creativitatea, iar ea se manifestă în orele de somn al bebelușului sau bebelușilor.
Atunci când bebe doarme
În sunetul liniștitor al respirației uniforme, dăruit de ciclul de somn profund în care doar ce a alunecat puiul de om, aceste femei se ridică din pat, pășesc tiptil să nu îl trezească, închid cu grijă ușa de la dormitor, își freacă fața, își aranjează pijamalele, și se așează în fața mesei de lucru.
Este 9 sau 10 seară, iar pentru următoarele 2-3 ore din noapte, ele își îmbrățișează cea mai pură manifestare a ființei lor: propria creativitate.
Altele se trezesc mai repede, pe la 4-5 dimineața, pentru a mai prinde câteva ore de liniște.
Unele scriu, altele desenează, altele cos, croșetează sau modelează.
Unele lucrează pe calculator iar altele învață tehnici noi de creație.
Indiferent ce fac, creativitatea le hrănește spiritul și le motivează să sacrifice câteva ore atât de prețioase de somn, pentru a se dedica, pentru prima oară în foarte mult timp, propriei lor persoane.
Arta în cazul meu, a făcut dintotdeauna parte din mine. Totuși, în primele luni alături de bebelușul meu, am simțit că acumulez o energie pe care trebuie să o manifest. Copilul meu m-a ajutat să fac pasul pe care îl evitam de ani de zile: să-mi urmez Creativitatea nestingherită. Până atunci o urmam și fugeam de ea în același timp. Dar s-a întâmplat ceva neașteptat.
Inițial, am vrut să fiu doar mamă. Să mă canalizez asupra noului meu rol, să îl înțeleg și să îl integrez în ceea ce sunt, asemeni unui proces de îmbogățire emoțională. Apoi, după câteva luni, am început să îmi doresc mai mult. Am știut că sunt mai mult.
Vinovăția mamei care vrea să fie mai mult decât doar mamă
Vinovăția pe care am simțit-o imediat după, m-a lovit pe neașteptate.
Faptul că nu îmi era „de-ajuns” copilul meu, m-a dărâmat.
De ce îmi doream dintr-o dată să mă împart în încă 10 direcții? Rațional, funcționam încă pe modulul de „supraviețuire”, cu un bebeluș care își descoperea noi veleități de atașamente.
Cum aveam să gestionez tot ce îmi doream să fac?
Și de ce aș alege să îmi sacrific puținele ore de somn, ca să pot creea? Simțeam că o iau razna.
Totuși nu m-am putut abține mult.
Am cedat. Am început să scriu, am început să desenez pe tableta grafică și am conceput tot ce însemna Heartwarming Sibiu la început.
Totul în timp ce copilul meu dormea liniștit, lipit de mine.
Am început când el avea 9 luni. Acum când scriu aceste rânduri are 2 ani.
Susținerea
Sunt conștientă și recunoscătoare de un detaliu extrem de important.
Susținerea soțului meu.
Faptul că el m-a încurajat și îmi oferă suportul său emoțional necondiționat de a-mi urma inspirația și imaginația, este motivul pentru care pot continua. Încrederea și iubirea pe care mi-o dăruiește, este forța ce îmi hrănește propriul vis.
Puterea mamelor creative, vine din iubirea sinceră și respectul de sine, alături de susținerea venită din nucleul familiei.
Acceptarea propriei nevoi de creativitate poate transforma și îmbogăți viața tuturor membrilor familiei deoarece, ea aduce împlinirea sufletească după care mulți oameni tânjesc.
Realitatea multor femei însă este diferită, deoarece susținerea familiei uneori nu există sau este șubredă. Din păcate, motivul în aceste cazuri, este frica.
Teama de necunoscut, îngrijorarea că mama nu va mai putea să-și îndeplinească îndatoririle față de copil si soț, familie și casă, dacă își va dedica timpul unei activități care nu aduce beneficii aparent directe familiei.
Acestea sunt griji valide, ce vin totuși din iubire, din dorința de a nu periclita echilibrul fragil din noua familie, ce este dobândit zi de zi alături de un bebeluș.
Este o perioada incertă, plină de schimbări masive în dinamica de cuplu, din toate punctele de vedere. Iar nevoia pentru creativitate poate părea ca un efort în plus care nu-și are sensul, din punctul de vedere al familiei apropiate.
Blocajele vin din preconcepții
Ca societate și cultură, ne așteptăm ca femeile, în momentul în care devin mame, să-și dedice întreaga energie creșterii copiilor, deoarece este „datoria și responsabilitatea” pe care și-au asumat-o. Iar copii au nevoie de îngrijire 24/24. Viața de părinte nu are program fix și nici concediu. Este aproape logic să presupunem că nu vom găsi resurse de energie pentru ceva atât de vag precum creativitatea.
Frica de a te împărți în două, de a alege între a petrece timp alături de copilul tău și nevoia de a crea, este resimțită de milioane de femei creative, din întreagă lume.
Vinovăția pe care o simți, lăsându-ți copilul cu tatăl lui, sau la creșă, la bunici sau cu o dădacă, ca să poți lucra în liniște, este reală și te poate paraliza. Dar asta nu te face să fii o mamă rea.
Presiunea societății de a fi mame „perfecte”, care își găsesc echilibrul între familie, copil, soț și nevoi personale, este o nebunie în fața căreia raționalul trebuie să învingă. Echilibrul adevărat nu este o stare la care ajungi și care rămâne neschimbat pentru totdeauna.
Echilibrul, este un val care se mișcă, se schimbă și se transformă, înglobând mereu toate elementele prezentului. Sentimentul de echilibru, este găsit în trăirea iubirii, în susținerea reciprocă, în acceptare. Nu într-o jonglerie veșnică între activitățile zilnice.
Echilibrul mamelor creative, este valul de împlinire ce le înconjoară, îmbrățișându-și copii și creând. Arta în toate formele ei, nu „trebuie” sacrificată pentru „binele copiilor și familiei”.
O mamă conectată la creativitatea ei e o mamă fericită
Inspirația, imaginația și creativitatea sunt cele mai vii, mai ales în lumea copiilor. Este imposibil să renunțăm la ele, iar ca mame, dacă le vom îmbrățișa pe plan personal, nu doar că vom îmbogăți atmosfera familiei, dar vom fi un exemplu grăitor pentru copii noștri, pentru puterea extraordinară a creativității, de a aduce bucurie și armonie.
Îndrăznesc să spun că este datoria noastră ca femei și mame creative, să favorizăm realizarea unei atmosfere în familia noastră în care imaginația poate să înflorească, pentru că astfel, putem hrăni sufletele tuturor membrilor familiei noastre.
Dedic acest articol comunitățiilor Work At Home Moms Romania și La primul bebe, ca să promovăm împreună creativitatea ca instrument principal în vindecarea depresiei post-natale.
Andrada Săftescu - Artist and Strategist 